• Vass Hajni, omul care se luptă cu moartea în fiecare zi

    FEMEI TARI. Vass Hajni, omul care se luptă cu moartea în fiecare zi: Avem un butuc în spatele secţiei de primiri urgenţe. Este umărul pe care plângem ca să ne descărcăm

    Când o cauţi, asistenta şefă Vass Hajni este mereu pe drumuri. Ori în ambulanţă, ori în elicopter, grăbindu-se să salveze vieţi. Nu-i mai rămâne timp pentru altceva. Nu şi-a întemeiat o familie, nu are copii, dar se simte cea mai împlinită femeie din lume atunci când un om pe care l-a salvat de la moarte îi spune “Mulţumesc!”

    De 20 de ani Vass Hajni lucrează la SMURD Târgu-Mureş. “Ca femeie îţi poate fi greu, mai ales dacă ai copil şi familie, dar când vine vorba de salvarea vieţii unui pacient nu ai timp de nimic altceva pentru că totul este contra cronometru”, poveşteşte asistenta şefă.

    Potretul robot al profesionistului care lucrează în sistemul medical de urgenţă

    Vass Hajni consideră că persoanele care vor să lucreze în sistemul medical de urgenţă trebuie să dea dovadă de profesionalism şi disponibilitate înainte de orice, indiferent dacă sunt femei sau bărbaţi. Din punctul ei de vedere, această meserie nu ţine de sensibilitate: realitatea te loveşte în faţă, fără să bată la uşă. “Puterea de a o lua de la început după eventuale eşecuri, dorinţa de perfecţionare, autodepăşirea, să dai dovadă că eşti un bun coechipier, să poţi împărtăşi propriile cunoştinţe colegilor abia intraţi în sistem şi să ai capacitatea de a forma noi generaţii sunt alte aspecte care trebuie să facă parte din portofoliul nescris al unui cadru medical”, spune asistenta şefă.

    La cei 45 de ani, meseria de cadru medical a făcut-o să înţeleagă adevăratul sens al expresiei “tot ce nu te omoară, te întăreşte”. “Am ajuns să apreciez unele evenimente cu mai multă înţelepciune. Am învăţat să nu renunţ, că merită să lupt pentru a obţine rezultatele dorite, iar atunci când eşti dat afară pe uşă, trebuie să încerci şi geamul”, crede Vass Hajni.

    “În sistemul de urgenţă nu este loc de atenţii materiale”

    Lucrează la Serviciu Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare de 20 de ani. “Fac parte din acest sistem de urgenţă din primele sale momente de existenţă. Am lucrat alături de dr. Raed Arafat, care a avut încredere în mine şi care mă considera un om din echipă, chiar dacă eram abia la început”, a mărturisit femeia.

    Înainte de a lucra în sistemul de urgenţă, a făcut voluntariat şi nu a avut niciodată pretenţii materiale. “Doi ani de zile nu am primit niciun ban, am făcut voluntariat pur. În sistemul de urgenţă nu este loc de atenţii materiale. Pentru noi este suficient atunci când un pacient, de care nu îţi mai aminteşti, vine, te caută, pentru a-ţi spune: Mulţumesc!”

    Vorba bună – anestezicul cel mai bun

    Deşi este chemată să salveze vieţi, şi viaţa ei şi a echipelor SMURD este uneori pusă în pericol de pacienţi sau rudele pacienţilor. “Se mai întâmplă ca aparţinătorii pacienţilor sau chiar pacienţii să fie violenţi cu noi, dar de fiecare dată încercăm să îi liniştim, să le explicăm că vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a-i pune pe picioare. Încercăm să fim empatici şi să îi liniştim. O regulă de aur pe care o avem este că, atunci când ne confruntăm cu cazuri grave, să nu le spunem pacienţilor că totul va fi bine, ţinând cont de faptul că starea lui este destul de critică”, spune Hajni.

    La primele cazuri a lucrat alături de Raed Arafat

    A ajuns la SMURD după ce s-a înscris la nişte cursuri de perfecţionare în domeniul medical, iar absolvenţii, printre care s-a numărat şi Vass Hajni, au fost şi primii membri ai acestui sistem de urgenţă. “Nu pot să îmi aduc aminte primul caz. Reţin primele gărzi pe care le-am făcut. Reţin doar că eram extrem de entuziasmată şi de emoţionată. Îmi doream din tot sufletul să să îmi câştig locul în echipă, să rămân, să mă aprecieze oamenii. Ţin minte că la primele cazuri m-am dus cu doctorul Raed Arafat, care era obişnuit să enumere repede tot ce are nevoie. Eu stăteam şi îmi spuneam: ‘Doamne ce a spus, ce doreşte?’. Mă gândeam ca nu cumva să uit ceva. Atunci când îmi spunea să pregătesc un medicament, trebuia să mă întorc cu spatele ca să nu vadă cum îmi tremură mâna”, îşi aminteşte cadrul medical.

    Accidentul aviatic SMURD din urmă cu şase ani – cel mai greu moment

    Se confruntă destul de des cu situaţii dramatice în care victimele pe care trebuie să le salveze pierd lupta cu viaţa, dar pentru asistenta şefă cel mai cutremurător moment al carierei sale a fost atunci când şi-a pierdut patru colegi în urmă cu şase ani, într-un accident aviatic. “Unul dintre colegi avea toate actele pregătite şi urma să plece în Italia. A fost ultima lui cursă. Atunci a fost pentru prima dată când am realizat că şi eu îmi expun viaţa, în încercarea de a-i salva pe alţii. Chiar şi aşa atunci când trebuie să plecăm la o solicitare nu ne gândim la nimic altceva decât cum să îi salvăm pe pacienţi”, mărturiseşte angajata SMURD.

    Un butuc din spatele secţiei de primiri urgenţe, umărul pe care plânge atunci când e copleşită

    Cel mai greu îi este atunci când pierde un copil. “La un adult parcă treci altfel peste, comparativ cu un copil, care este în dezvoltare, care are încă viaţa în faţă, care nu a simţit nimic sau aproape nimic din ce îţi poate oferi viaţa”, mai povesteşte Hajni.

    Dar pentru că trebuie să fie mereu pregătită pentru următorul caz, femeia se retrage pentru câteva clipe în afara secţiei de primiri urgenţe. “În spatele barăcii, aşa îi spunem noi secţiei de primiri urgenţe, avem un butuc, pe care îl considerăm urmărul nostru. Aici ne retragem şi plângem şi ne descărcăm. Suntem şi noi oameni şi avem şi noi nevoie de momente de descărcare emoţională, pentru ca mai apoi să o luăm de la capăt”, a spus asistenta şefă.

    Cuvântul “mulţumesc” îţi dă putere să continui

    Vass Hajni spune că cea mai mare împlinire o are atunci când pacienţii sau rudele acestora vin şi îi mulţumesc. “Pentru că oamenii au înţeles că la SMURD nu se primesc bani, foştii pacienţi sau rudele acestora au ales alte forme de a ne mulţumi pentru ceea ce am făcut pentru ei. Ani la rând primeam de Paşte un coş cu ouă roşii vopsite şi cu o felicitare, pe care nu era trecut numele expeditorului. De Crăciun, tot sub anonimat mai primim prăjituri. Pentru noi cuvântul ‘mulţumesc’ îţi dă putere să continui”, mărturiseşte asistenta şefă.

    Distincţiile primite de la preşedintele României la sfârşitul lui septembrie 2010 sunt şi ele trecute pe lista momentelor fericite din cariera cadrului medical. “Aceste momente te fac să spui că toate eforturile tale au meritat şi îţi dau putere să treci peste toate greutăţile”, a spus Hajni.

    Ce a determinat-o să aleagă sistemul medical

    Actriţă sau doctoriţă erau meseriile pe care le spunea atunci când era întrebată “Tu ce ai să te faci când vei fi mare?” “Părinţii mei m-au convins că actriţă nu am cum să fiu, pentru că nu am voce. Ei îmi spuneau că actriţele trebuie şi să cânte frumos pe scenă. Atunci mi-au tăiat elanul. Astfel că a rămas cealaltă opţiune: să lucrez în domeniul sanitar.

    Vass Hajni a făcut un curs la Crucea Roşie şi apoi s-a înscris la o postliceală de asistente. “Aşa am început, dar după aceea nu au mai putut să scape de mine. Eram hotărâtă să intru în sistemul medical. Pentru a nu mă abate de la ţelul meu am decis să urmez acest drum. După ce am terminat şi postliceala, am decis să rămân la SMURD”.

    În echipa SMURD nu se fac diferenţe între medic, asistent şef, asistent simplu sau student. “Toţi suntem unul şi acelaşi. Bineînţeles că medicul coordonează şi ceilalţi execută, dar în acelaşi timp eşti considerat un om din echipă. Acest lucru te face să te simţi important, indiferent de statutul pe care îl ai”, conchide cadrul medical, care şi-ar dori să urmeze şi Facultatea de Medicină.

    :: via gandul.info


    Share

    Lasă un comentariu →